Scrisoare pentru "eul" tau!

Întâmplător, astăzi am dat peste câteva rânduri pe care le-am scris cu câţiva ani în urmă, în perioada în care eram încă în facultate şi când am realizat că nu merită să fi complexată ca femeie din cauza societăţii sau a lucrurilor pe care le pun cei din jurul tău. Am scris aceste rânduri pentru toate acele fete care se simt complexate în interiorul lor (deşi nu o recunosc) de lucruri care de care mai absurde. M-am gândit că poate aşa vă fac să înţelegeţi ce am înţeles eu, care a fost logica mea care, astăzi m-a adus într-un punct unde mă simt stăpână pe mine şi în care am infinit mai multă încredere în mine. Sper să vă ajute dacă treceţi printr-o perioadă de nesiguranţă şi nu ştiţi încotro să o apucaţi.

"Draga mea,

Mă voi adresa azi ţie, femeii, mamei, iubitei, tinerei şi adolescenţei din tine, pentru că vreau să simţi şi tu ceea ce simt azi şi ceea ce m-a făcut să scriu aceste rânduri.

Am făcut o incursiune în trecut, neavând intenţia de a o face iniţial. Am dat printr-o conjunctură de o persoană care prin modul ei de a fi m-a făcut să-mi amintesc de o perioadă în care eram la fel, mai exact plină de complexe.

Cu toţii avem lucruri care nu ne plac la noi. Cu toţii ne simţim stânjeniţi de un anumit lucru sau de un anumit aspect al vieţii noastre. De ce se întâmplă asta? Nu pot să spun cu certitudine. Probabil pentru că societatea modernă trasează anumite tipare, în a căror măsura dacă nu te încadrezi, nu exişti. Probabil pentru ca oamenii de lângă noi îşi doresc persoane maleabile, pe care să le manevrezi cum vor, iar când nu ne lăsăm modelaţi suntem "defecţi" şi trebuie să schimbăm aia şi aia şi tot aşa. Probabil că există milioane şi milioane de motive, important este cum te simţi tu draga mea cititoare, dar mai ales cum acţionezi.

Şi eu am fost o persoană extrem de complexată, tocmai de asta scriu azi aceste rânduri. Dar am învăţat să-mi depăşesc aceste complexe, să le "repar", să văd partea bună a lucrurilor şi mai ales că lumea nu e perfectă aşa că nici eu nu am cum să fiu perfectă. Aveam complexe de la chestii serioase, cum ar fi problemele grave de vedere, statura minionă, sânii prea mari, dinţii mici, părul de un roşu ce mă făcea să fiu o ciudată... ah să nu uit de oribilitatea de acnee care mi-a mâncat toată adolescenţa, până la chestii extrem de absurde de genul "nu am haine la modă", "nu am ghiozdan frumos" sau "nu sunt populară". Din cauza acestor prostii adolescenţa mea a fost neagră şi extrem de sumbră. Am trecut prin această perioadă fără să dau atenţie lucrurilor frumoase, fără să conştientizez că valorez mai mult decât un ambalaj, că am capacitatea de a învăţa enorm de multe lucruri şi că principalul meu stâlp de susţinere sunt eu.

Desigur, mai am de "îmbunătăţit" câteva lucruri, cum ar fi abdomenul care nu e tocmai plat şi tonifiat, sau anumite trăsături ale caracterului meu care îmi trădează originile rurale, sau mai ştiu eu ce prostie. Cert este că nu mă mai las dominată de nesiguranţă, frustrare şi ură. Încerc să învăţ şi să scot ce e mai bun de la mine. Nu mai alerg de mult după aprobarea altora sau după dorinţă ca cei din jur să mă placă. Mă uit în oglindă şi văd ce-mi place sau nu, caut o logică a vieţii şi caut o parte bună a fiecărui lucru, abia la urmă decid dacă schimb sau nu ceva, dar pentru mine nu ca să complac pe cineva.

De ce îţi spun toate astea? Pentru că am învăţat totul de una singură şi pentru că am suferit mult ca să ajung aici şi nu vreau să treci şi tu prin acelaşi lucru. Am învăţat să-mi găsesc modele pozitive şi să le urmez paşii. Am învăţat că în fiecare zi pun o cărămidă la structura de rezistenţă a fiinţei mele şi am învăţat că deciziile îmi aparţin.

Draga mea, îţi dedic aceste rânduri în speranţa că vei învăţa să te bucuri de fiecare clipă, bună sau rea şi că vei învăţa din tot şi toate.

                                                                                               Nicoleta"

Vă pup şi vă doresc ce e mai bun pe lumea asta tuturor! Dacă simţiţi că acest post transmite un mesaj pozitiv, împărtăşiţi-l şi cu prietenii voştri că să putem ajuta mai multe persoane. Împreună putem schimba percepţiile despre aşa zisele lucruri corecte, dar numai dacă ne susţinem şi rămânem împreună!