Cand nimic nu e suficient!

Hey guys, ce mai faceţi?

În ultima vreme m-am tot lovit de nişte chestii şi parcă s-au acumulat în sistemul meu, aşa că am vrut să le discut puţin şi cu voi, mă gândesc că poate aţi trecut şi voi prin asta sau treceţi chiar acum şi reuşim să scoatem ceva folositor.

Pentru început vreau să vă spun că din totdeauna am simţit că nu am un loc al meu pe lume şi că mereu sunt diferită de restul oamenilor din jurul meu şi într-un final am ajuns să înţeleg acest sentiment şi chiar să îl îmbrăţişez. Ba chiar de cele mai multe ori îmi place asta pentru că ştiu că şansa de a da de cineva care să facă ce fac eu şi cum gândesc eu este destul de mânca, îmi dă un spaţiu mai mare în care pot să mă exprim.

Problema este în momentul în reîncerci să faci ce poţi tu mai şi cum poţi mai bine doar ca tot pare insuficient. Adică vreau să spun că mă străduiesc să fac o mulţime de lucruri, unele la care se aşteaptă lumea şi unele la care nu se aşteaptă. Încerc să mă împart în multe părţi să fac şi ceea ce "trebuie" făcut, dar să fac şi ce îmi place mie deoarece nu vreau ca în timp să uit de mine şi de lucrurile care îmi plac şi să devin o acritură frustrată pentru care nimic pe lumea asta e suficient de bun doar pentru că a uitat să se bucure de ce îi place.

Încerc să mă divid în bucăţele, să le fac pe toate, să găsesc soluţii şi uneori sunt mândră de mine pentru că poate nu iese totul perfect, dar măcar mă străduiesc.

Şi ce credeţi că se întâmplă în momentele astea? Vin cei din jurul meu şi îmi spun că nu e suficient, că eu de fapt nu fac nimic, că nu se vede că m-aş strădui şi că ar fi bine să îmi bag minţile în cap şi să nu mă mai prostesc.

De cele mai multe ori nici nu îi aud pentru că sunt obişnuită cu astfel de "poveţe" şi aşa cum vă spun de multe ori şi în clipuri nu încerc să mulţumesc pe nimeni pentru ca scopul nostru aici este să ne mulţumim întâi pe noi. Dar sunt şi oameni la care ţi şi pe care ţi-ar place să îi ai lângă tine şi cu care nu şti ce să faci când reacţionează aşa. Adică dintre toţi, ei ar trebui să vadă cel mai bine că te străduieşti... zic şi eu! De cele mai multe ori spui că eşti obişnuit să lupţi împotriva curentului şi că îţi face plăcere dar sunt şi momente în care te simţi atât de lovit încă nu şti cum să reacţionezi. şi singurul lucru pe care ţi-l doreşti este să te poţi opri puţin ca să te odihneşti.

Nu ştiu cât de clară am fost prin ce v-am scris dar sper că aţi înţeles ceva.

Vă pup şi vă doresc o zi minunată!

Nicoleta

PLanificarea Zilnica din Agenda Mea

Bună dragele mele, astăzi am postat un nou clip pe canalul meu principal de YouTube (aveţi link aici) în care vă arăt um mi-am modificat planificarea zilnică din agendă şi cum arată mai nou această secţiune.

O să fac în săptămânile următoare un articol mai detaliat despre acest sistem şi despre ce înseamnă în întregime agenda mea pentru mine.

Aveţi mai jos pagina pe care o folosesc eu şi pe care o puteţi copia şi printa în cazul în care vă place ideea şi de asemenea un exemplu mai detaliat pentru cum poate fi rganizata, deşi, desigur vă puteţi pune amprenta personală asupra ei. Sper să vă ajute şi să vă placă această idee.

Pagina de planificare zilnică:

Exemplu:

Pagina din care am facut separatorul:

Va pup si sa aveti o zi minunata!!

Nicoleta

Scrisoare pentru "eul" tau!

Întâmplător, astăzi am dat peste câteva rânduri pe care le-am scris cu câţiva ani în urmă, în perioada în care eram încă în facultate şi când am realizat că nu merită să fi complexată ca femeie din cauza societăţii sau a lucrurilor pe care le pun cei din jurul tău. Am scris aceste rânduri pentru toate acele fete care se simt complexate în interiorul lor (deşi nu o recunosc) de lucruri care de care mai absurde. M-am gândit că poate aşa vă fac să înţelegeţi ce am înţeles eu, care a fost logica mea care, astăzi m-a adus într-un punct unde mă simt stăpână pe mine şi în care am infinit mai multă încredere în mine. Sper să vă ajute dacă treceţi printr-o perioadă de nesiguranţă şi nu ştiţi încotro să o apucaţi.

"Draga mea,

Mă voi adresa azi ţie, femeii, mamei, iubitei, tinerei şi adolescenţei din tine, pentru că vreau să simţi şi tu ceea ce simt azi şi ceea ce m-a făcut să scriu aceste rânduri.

Am făcut o incursiune în trecut, neavând intenţia de a o face iniţial. Am dat printr-o conjunctură de o persoană care prin modul ei de a fi m-a făcut să-mi amintesc de o perioadă în care eram la fel, mai exact plină de complexe.

Cu toţii avem lucruri care nu ne plac la noi. Cu toţii ne simţim stânjeniţi de un anumit lucru sau de un anumit aspect al vieţii noastre. De ce se întâmplă asta? Nu pot să spun cu certitudine. Probabil pentru că societatea modernă trasează anumite tipare, în a căror măsura dacă nu te încadrezi, nu exişti. Probabil pentru ca oamenii de lângă noi îşi doresc persoane maleabile, pe care să le manevrezi cum vor, iar când nu ne lăsăm modelaţi suntem "defecţi" şi trebuie să schimbăm aia şi aia şi tot aşa. Probabil că există milioane şi milioane de motive, important este cum te simţi tu draga mea cititoare, dar mai ales cum acţionezi.

Şi eu am fost o persoană extrem de complexată, tocmai de asta scriu azi aceste rânduri. Dar am învăţat să-mi depăşesc aceste complexe, să le "repar", să văd partea bună a lucrurilor şi mai ales că lumea nu e perfectă aşa că nici eu nu am cum să fiu perfectă. Aveam complexe de la chestii serioase, cum ar fi problemele grave de vedere, statura minionă, sânii prea mari, dinţii mici, părul de un roşu ce mă făcea să fiu o ciudată... ah să nu uit de oribilitatea de acnee care mi-a mâncat toată adolescenţa, până la chestii extrem de absurde de genul "nu am haine la modă", "nu am ghiozdan frumos" sau "nu sunt populară". Din cauza acestor prostii adolescenţa mea a fost neagră şi extrem de sumbră. Am trecut prin această perioadă fără să dau atenţie lucrurilor frumoase, fără să conştientizez că valorez mai mult decât un ambalaj, că am capacitatea de a învăţa enorm de multe lucruri şi că principalul meu stâlp de susţinere sunt eu.

Desigur, mai am de "îmbunătăţit" câteva lucruri, cum ar fi abdomenul care nu e tocmai plat şi tonifiat, sau anumite trăsături ale caracterului meu care îmi trădează originile rurale, sau mai ştiu eu ce prostie. Cert este că nu mă mai las dominată de nesiguranţă, frustrare şi ură. Încerc să învăţ şi să scot ce e mai bun de la mine. Nu mai alerg de mult după aprobarea altora sau după dorinţă ca cei din jur să mă placă. Mă uit în oglindă şi văd ce-mi place sau nu, caut o logică a vieţii şi caut o parte bună a fiecărui lucru, abia la urmă decid dacă schimb sau nu ceva, dar pentru mine nu ca să complac pe cineva.

De ce îţi spun toate astea? Pentru că am învăţat totul de una singură şi pentru că am suferit mult ca să ajung aici şi nu vreau să treci şi tu prin acelaşi lucru. Am învăţat să-mi găsesc modele pozitive şi să le urmez paşii. Am învăţat că în fiecare zi pun o cărămidă la structura de rezistenţă a fiinţei mele şi am învăţat că deciziile îmi aparţin.

Draga mea, îţi dedic aceste rânduri în speranţa că vei învăţa să te bucuri de fiecare clipă, bună sau rea şi că vei învăţa din tot şi toate.

                                                                                               Nicoleta"

Vă pup şi vă doresc ce e mai bun pe lumea asta tuturor! Dacă simţiţi că acest post transmite un mesaj pozitiv, împărtăşiţi-l şi cu prietenii voştri că să putem ajuta mai multe persoane. Împreună putem schimba percepţiile despre aşa zisele lucruri corecte, dar numai dacă ne susţinem şi rămânem împreună!

Tronul de Clestar: Glitterature + Mini Book Haul

Ce faci atunci cand simti ca nu mai poti continua?

Old Fashion GlitterGossip | Ce s-a mai intamplat in ultima vreme?

Rutina cea de toate zilele - chiar avem nevoie de ea?

Hello tuturor!

Ma gandeam in ultimele zile la cateva clipuri pe care sa le fac pentru canalul de vloguri (aveti link aici), pentru ca v-am promis mai multe clipuri motivationale si unul din subiectele care imi revine in mod constant in minte este "rutina".

O sa spuneti "bleahhhhhh e asa de plictisitoare! Toata lumea vrea sa fuga de rutina si tu vrei neaparat sa discuti despre ea?", ei bine da! Si asta pentru ca am constatat in ultimele luni ca a avea o rutina este chiar sanatos!

Stati putin si nu va agitati! Cand vorbesc de rutina nu ma refer la monotonia generala a unei vieti in care sa nu iesi din tipare sa nu cumva sa faci altceva decat ar trebuii si sa ai totul masurat in viata, nu! Ma refer la rutina lucrurilor pe care le faci. 

Ca sa intelegeti mai bine o sa va povestesc pe scurt cateva lucruri care m-au facut sa realizez ca este utila aceasta rutina. 

Trebuie ssa stiti ca eu de cand am fost capabila sa a grija de lucrurile mele am facut-o si ma refer aici la spalatul rufelor, chestii prin casa, ordine prin casa si prin curte, chestii din astea banale si plicticoase pe care toti le face la un moment dat si de care ne este sila. Avand o mama ca a mea, nici nu se punea problema ca la momentul in care sa am inceput scoala sa nu-mi mai spal/ingrijesc hainele si sa mai am pretentia sa vina ea sa-mi faca ceva. Asta m-a dus in timp, si cand spun in timp ma refer cam prin liceu, sa-mi fac un fel de program in care sa fac toate astea si dupa sa am timp sa de alte lucruri cum ar fi hoinarit pe net, citit, inventat tot felul de prostii si tot asa. 

Treptat, am inteles ca daca iti faci un astfel de program, iti este mult mai usor sa ti lucrurile sub control si in al doilea rand sa mai ales sa le duci la bun sfarsit. 

Spre exemplu, daca ai o zi in care faci curatenie si speli rufele, sa spunem, o zi fixa pe saptamana, cand se apropie ziua aia sti aproape inconstient ca asta trebuie sa faci si de multe ori o faci aproape mecanic. 

De ce este buna acest program care in esenta este o rutina? Pentru ca asa iti faci toate lucrurile de care ai nevoie, reusesti pe parcurs sa economisesti timp si cu timpul care iti ramane poti sa faci alt lucruri de care te plangi in mod normal ca nu mai ai timp, cum ar fi sa iesi cu prietenele la o cafea, sa dormi, sa faci sport, sa faci teme, sa pictezi sau sa faci  orice altceva iti place. 

Credeti-ma ca nu este usor si mai ales in conditiile in care eu nu vin dintr-o familie ordonata, mama este opusul a ceea ce se poate numi ordine si disciplina si mi-a fost greu sa ii bag in cap ca vreau sa fac lucrurile intr-un anumit fel si intr-o anumita ordine (si nici nu cred ca am reusit, dar ma rog, asta e alta discutie). Dar aici intervine perseverenta si rabdarea vostra si in timp, daca insistati o sa vedeti progrese si o sa va fie mai usor!

Sper sa va dea o idee acest articol si sa-mi spuneti daca va ganditi sa adoptati o rutina. 

Va pup si va multumesc ca ati trecut pe aici!

Nicoleta